Caută
#CuNoiAcasă

#CuNoiAcasă la Bean (Subcarpați) și Alina - un interviu în colaborare cu Blogu' lu' Otravă

Pentru că am găsit foarte multe case ale căror povești trebuie să le aflați pentru a vă putea inspira în decorarea propriului cămin, ne-am gândit că a sosit momentul să ne cooptăm un ajutor de nădejde. După un interviu riguros și o canditatură serioasă, suntem bucuroși să vă anunțăm că Otravă, așa cum îl cunoașteți pe Cristian Șimonca ( blogger @ www.bloguluotrava.ro) va deveni reporterul Wizmo. El va fi cheia care va deschide noi uși către gazde primitoare, decoruri meticuloase și multă inspirație. Vă invităm așadar, #CuNoiAcasă, în prima destinație aleasă de Otravă - un cămin născut din dragostea pentru tradiție.

Au găsit casa din întâmplare, la un click distanță, însă au transformat-o în oaza lor de liniște și tradiție din dorința de a avea un cămin într-un loc unde pot mirosi roua dimineața și unde pot călca desculți în iarbă. Astăzi pășim pragul unei căsuțe vechi aduse la viață de către Alina și Marius (cunoscut și drept Bean de la Subcarpați), dar care au păstrat cu sfințenie tocurile de lemn de la geamuri de culoarea turcoazului și modelele tradiționale vopsite pe pereții din prispă.

  • Alina, Marius, mulțumim că ne-ați primit în casa voastră. Ne puteți spune care este povestea acesteia?

Casa noastră a crescut odată cu senzația că ne strângea pielea în oraș, cumva. După ce abia terminasem de transformat un apartament din Baba Novac în „acasă“, mintea a și vrut să se ducă unde miroase a rouă și unde calci desculț în iarbă. Vasile, tatăl Alinei, care face măști folclorice când i se aprinde sufletul după stat la țară, a găsit total accidental casa într-un anunț pe internet. Jumătate din ea era mai mult căzută decât în picioare, dar avea cele mai frumoase tocuri de lemn la geamuri, vopsite cu ceva pigment turcoaz care pe vremuri era produs de sătenii din împrejurimi. Mai erau păstrate și niște modele tradiționale, vopsite pe pereții din prispă, în stare bună. Casa era de vânzare pentru că familia pe care a adăpostit-o odinioară s-a risipit. Ceva ca un feeling pur și simplu ne-a împiedicat să ignorăm faptul că am descoperit locul ăsta, iar de aici a pornit tot.

  • Unde este situată aceasta și de ce ați ales această variantă?

Casa este cam la 35 km de București, dar nu este rezultatul unor căutări și nu este varianta care a câștigat după ce altele au fost eliminate. Pur și simplu așa a fost să fie, odată ce s-a deschis în noi pasiunea asta pentru ceea ce ne întărește rădăcinile, totul a început să prindă contur la orizont.

  • Locuiți permanent în aceasta casă sau ocazional? De ce?

Cu un băiat care mâine-poimâine e flăcău de gimnaziu și un Prâslea de câteva luni e greu de luat în calcul o mutare permanentă. Prietenii noștri și familiile sunt în București, iar noi nu ne putem deghiza peste noapte în săteni de la mama lor. Suntem totuși oameni de oraș pe care sperăm că ipocrizia îi va ocoli câte zile om avea. Dar în același timp, cele mai frumoase clipe sunt petrecute acolo, în hamacul din fundul curții sau în jurul unor păstrăvi care sfârâie pe grătarul de lângă magazie.

  • Ați ales un design cărora multora poate li se poate părea atipic. Cum ați ajuns la decorul actual? A fost ideea voastră sau ați mers pe mâna unui specialist? Care au fost sursele de inspirație?

Nu a fost nimic la nimereală, pentru că asta ne cheamă pe noi, spiritul ăsta ne face să ne simțim ca acasă. Unul din noi a urcat sunete de la sat peste muzica pe care a găsit-o în oraș, celălalt a luat motive tradiționale și le-a impregnat în pereți și podele. Asta e ceea ce simțim noi și alegerile curg cu naturalețe. Un specialist poate să lucreze părțile „serioase“ – sigur că întreaga locuință a fost extinsă și consolidată de un diriginte de șantier. Dar fiecare obiect din casă ne vorbește ca din alte vremuri și ne aduce confortul că suntem aproape măcar de amintirea a ceea ce era la țară, odinioară.

  • Cât a durat întregul proces de amenajare și decor al locuinței voastre? S-a întâmplat să vă contraziceți între voi în ceea ce privește această etapă?  😊

Suntem doi oameni care pur și simplu voiau să se întoarcă la țară un pic, fiecare în felul lui, cu muzică, respectiv decor. Nimeni nu se amestecă în schema celuilalt, noi amândoi îi dăm înainte cu ceea ce simțim și avem nevoie să împlinim. E loc pentru dorințele fiecăruia. Totuși a fost un obiect cu o poveste funny. Eu îmi doream o cadă pe care Bean nu a suportat-o din start și nici nu a durat mult până când piesa controversată a ieșit din combinație, crăpată ca victimă a unei discuții pe care nu a câștigat-o nimeni. Poate doar rozmarinul, busuiocul și menta - care și-au găsit cel mai frumos ghiveci în curte, cu tot cu evacuare pentru apă.

  • Au existat anumite elemente de design/decor pe care ați dorit să le păstrați așa cum erau ele inițial?

Sigur. Tâmplăria a fost păstrată peste tot pe unde s-a putut, mai multe podele au fost recondiționate, exteriorul casei a fost tratat cu mare atenție ca să rămână pereții aproape neatinși. Unii copaci din curte au devenit sculpturi sub cuțitașele și mâinile dibace ale lui Vasile, iar farfuriile vechi românești pe care le-am găsit în pod sunt atârnate de gardul din fundul curții.

  • Care este conceptul care ar defini cel mai bine stilul locuinței voastre?

Locul ăla ne inspiră, exact cum zicea Arghezi, să-ți fie neamul drag și casa zilnic sfântă.

  • Care sunt locurile voastre favorite din casă și de ce?

Toată lumea stă la coadă să lenevească pe fotoliul din fața focului, iarna. Iar vara tragi la umbra verandei sau picotești sub ceva copac din curte. Păsărelele guralive sunt incluse.

  • Aveți anumite obiecte de care sunteți atașați emoțional? Care sunt cele mai puternice amintiri care vă leagă de această locuință?

Colțul cu fotografiile noastre de familie e destul de puternic într-un fel, pentru că ne amintește cum ne-am cunoscut și cum din nimic am strâns energie și am construit în atâtea direcții. Sigur că ni-s dragi lucrurile frumoase care transformă locuința într-o casă deosebită, dar ce îți rămâne în minte este cum călcai în vârful picioarelor pe dușumea ca să mai bagi lemne în sobă fără să îți trezești copilul, ca mai apoi să te bagi la loc în pat, sau plăcinta de brânză cu stafide de la vecina noastră pe care am devorat-o înainte să apuce să se răcească.

  • Cum se transpun pasiunile voastre în amenajarea aleasă?

Sunt colțuri în care mai uit câte un caval, mai stă câte o mască românească atârnată de perete. Domnișoreala de prin baie și pasiunea pentru detalii se trage de la estetica de care s-a înconjurat Alina în cariera ei de make-up artist.

  • Dacă ar fi să descrieți într-un cuvânt locuința voastră care ar fi acesta și de ce?

Apartenență. Pentru că e vorba de noi, care aparținem familiei pe care am format-o, familiilor din care provenim și familiei ăleia simbolice pe care o vedeam în țărănimea care a existat cândva la țară, în România rurală.

  • Pentru cei care sunt în căutarea unei locuințe și transformarea sa în căminul ideal ce sfaturi aveți, luând în calcul experiența proprie?

Casa devine acasă când e despre adevărul celor care o vor binecuvânta locuind, trăind, crescând copii și îmbătrânind în ea. Ideal este ideal în funcție de ce face inima fiecăruia să bată mai tare și pielea să se strângă ca la găină.

  • Dacă ar fi să vi se ofere astăzi de două ori valorea acestei case, ați vinde? De ce? 

Nici gând. Pentru nicio sumă. Cine și-ar dori oricum să trăiască în genul ăla de casă în care prin toți porii e emanată energia celor care au făcut-o?

Cum ți s-a părut vizita noastră de astăzi? Dacă ai și tu o poveste de spus despre casa sau biroul tău, scrie-ne câteva rânduri pe marketing@wizmo.ro și trimite-ne o serie de fotografii reprezentantive din spațiul tău pe care să le publicăm pe blogul nostru pentru a inspira cât mai mulți români aflați în căutare de idei creative!

Distribuie

Citește pe mail noutățile Wizmo!